Chimioterapia salvează doar 2%-3% dintre pacienți

Unul dintre primii oameni neimplicați în medicina alternativă care a pus la îndoială dogma terapeutică, respectiv chimioterapia, a fost John Cairns, profesor de microbiologie la Universitatea Harvard. El a declarat în revista „Scientific American” în 1985:

„Cu excepția anumitor tipuri de cancer rare, nu este posibil să se detecteze reduceri semnificative ale ratei mortalității care să poată fi puse pe seama chimioterapiei, pentru oricare dintre cancerele majore.” El a continuat spunănd că tratamentul cu chimioterapie salvează doar 2-3% dintre pacienți și nu a fost capabil să învingă nici unul dintre cazurile de cancer. (1)

În anul următor, doctorul John C Bailar, Președinte al Departamentului de Epidemiologie și Biostatistică de la Universitatea McGill și fost redactor al Jurnalului Institutului Național al Cancerului, a efectuat o analiză detaliată. El a scris în New England Journal of Medicine că “pierdem războiul împotriva cancerului …” (3)

Acesta a devenit articolul de pe prima copertă în „Scientific American”. În articol și-a reiterat poziția, spunând că “evaluarea mea generală este că programul național pentru cancer trebuie considerat un eșec total”.

Alți membri ai instituției medicale au fost, de asemenea, foarte critici, dar aceasta a fost acum peste trei decenii. Cum stăm acum, în vremurile moderne? Desigur, ar fi trebuit să existe multe progrese în tot acest timp.

După cum vom vedea mai departe nu sunt multe lucruri cu care medicina să se mândrească.

“Într-o perioadă de înșelăciune universală, a spune adevărul devine un act revoluționar“.

Este un citat atribuit scriitorului George Orwell, deși nu a scris sau nu a spus-o niciodată.

Dar oricine a făcut această afirmație ar fi putut avea chimioterapia în minte. Este acceptat în întreaga lume atât de către comunitatea medicală, cât și de către public ca fiind unul dintre cele trei tratamente standard pentru cancer, împreună cu intervențiile chirurgicale și radioterapia. Dacă spui altceva, ești catalogat ca vrăjitor sau șarlatan.

Dar, să vedem, funcționează chimioterapia, de fapt? Aproximativ 600.000 de decese anuale cauzate de cancer în SUA ar sugera că beneficiile sale sunt cel puțin supraestimate. Nu trebuie să ne credeți, pe noi, pe cuvânt. Unii medici de vârf au spus același lucru. . .

2% sau 6% – tot eșec se numește

Scriind în Clinic Oncology în 2004, trei membri ai Departamentului de Radioterapie Oncologică, Northern Sydney Cancer Center, Australia, a efectuat o evaluare a chimioterapiei. Constatarile lor au fost socante: Contribuția globală a chimioterapiei citotoxice curative si adjuvante la supravietuirea peste 5 ani a adulților a fost estimată în jurul a 2,3% în Australia si 2,1% în SUA.

Acești medici vorbeau despre supraviețuirea peste cinci ani în rândul pacienților cu cancer în stadii avansate. Doar puțin mai mult decât doi din o sută dintre cei care au făcut chimioterapie au trăit mai mult de 5 ani.

Pentru a fi corecți, trebuie să spunem și faptul că studiile lor au fost supuse criticilor. Michael Boyer, șeful Departamentului de Oncologie Medicală de la Spitalul Regal Alfred din Sydney, a declarat că au existat deficiențe de metodologie în studiul lor.

Dar care ar fi fost rezultatele dacă s-ar fi ajustat statisticile pentru a rezolva aceste probleme? El a spus mai departe:

“Dacă forțăm puțin calculele, acest număr poate ajunge până la 5% sau 6% …”

Luând în considerare cele de mai sus, medicul oncolog australian Eva Segelov a scris un articol în 2006, în care se întreba dacă chimioterapia ar supraviețui ca tratament, având în vedere beneficiile limitate pe care le oferă pacienților din punct de vedere al supraviețuirii.

Această întrebare se pare că și-a găsit între timp răspunsul. 12 ani mai târziu chimioterapia este încă la putere.

“Suntem încă lăsați cu rezultatul care arată contribuția globală a chimioterapiei citotoxice la supraviețuire în cele 22 de tipuri de cancer analizate în studiu, și anume că este mai mică de 3%”, a spus Dr. Segelov. “La 2% sau 6%, cu siguranță mesajul este același.” (4)

Să vedem ce se întâmplă în zilele noastre. O statistică a 48 de medicamente împotriva cancerului aprobată recent de către Agenția Europeană pentru Medicamente a fost publicată în British Medical Journal în octombrie 2017.

„Concluziile acestei statistici: … majoritatea medicamentelor au intrat pe piață fără a avea dovezi privind beneficiile în ceea ce privește supraviețuirea sau calitatea vieții. La cel puțin 3,3 ani de la intrarea pe piață, nu există încă dovezi concludente că aceste medicamente au prelungit sau îmbunătățit viața pentru majoritatea indicatorilor privind cancerul. Atunci când au existat câștiguri privind durata supraviețuirii față de opțiunile de tratament existente sau cu placebo, acestea erau adesea nesemnificative. “(5)

Oare de ce are chimioterapia rezultate atât de slabe?

Chimioterapia este carcinogenă

Proprietățile cancerigene ale medicamentelor utilizate în tratamentul cancerului au fost recunoscute pentru prima dată în 1948. Desigur, acest lucru nu a descurajat pe nimeni să le utilizeze mai departe. În 1976, dr. Curtis C Harris de la Institutul Național al Cancerului este autorul unei lucrări privind tendința medicamentelor folosite în chimioterapie de a provoca cancer. Articolul din revista Cancer a fost intitulat “Caracteristicile cancerigene ale medicamentelor împotriva cancerului: un pericol pentru om”.

El a scris: “Utilizarea medicamentelor cancerigene pentru tratamentul cancerului este clar justificată atunci când lipsesc alte terapii eficiente”.

Chiar și numai această afirmație ar trebui să îndrepte atenția persoanelor suferinde către alternativele naturale. Aici, la Oncoforte, susținem informația bine documentată, din surse științifice verificate, dar propunem și alternative naturale demne de încredere.

În 1997, o cerere pentru brevetarea unui medicament, depusă în atenția guvernului SUA, include următoarea propoziție lămuritoare: “Abordările curente de combatere a cancerului se bazează în primul rând pe folosirea substanțelor chimice și a radiațiilor, care sunt ele însele cancerigene și pot favoriza recidivele și dezvoltarea bolilor metastatice“.

Personalul care manipulează medicamente chimioterapeutice trebuie să respecte reguli de siguranță stricte. La îndepărtarea acestor medicamente este necesară distrugerea totală și incinerarea oricărui obiect care vine în contact cu acestea.

Cu toate acestea, aceleași medicamente sunt introduse în corpurile bolnavilor.

Cel puțin șapte medicamente utilizate pentru a trata cancerul sunt clasificate drept “cunoscute a fi cancerigene“.

Rezultatul tratamentului cu un medicament care cauzează cancer este că poate duce la cancere secundare, metastaze.

După cum afirmă Societatea Americană pentru Cancer: “Dintre toate posibilele complicații tardive ale tratamentului pentru cancer, dezvoltarea unui al doilea cancer este unul dintre cele mai grave” (8).

Cele mai probabile cancere secundare care urmează chimioterapiei sunt leucemii, deoarece medicamentele lezează măduva osoasă (și, prin urmare, slăbesc sistemul imunitar – chiar acel sistem necesar pentru a ajuta pacienții să facă faţă bolii). Dar multe alte tipuri de cancer s-ar putea dezvolta în cele din urmă.

Chimioterapia favorizează creșterea tumorilor

După un tratament agresiv cu ierbicide, buruienile pot dezvolta proprietăți remarcabile de adaptare și rezistență, iar bacteriile supuse unui tratament cu antibiotice se pot transforma în superbacterii rezistente la antibiotice. Același lucru este valabil și pentru celulele maligne. După multe runde de chimioterapie, celulele canceroase dezvoltă rezistență, nu mai răspund tratmentului și apoi cresc mai repede decât înainte.

O echipă din Centrul de Cercetare a Cancerului Fred Hutchinson din Seattle a descoperit în 2012 cauzele acestui comportament. Celulele sănătoase care trăiesc în apropierea tumorii suferă leziuni ale ADN-ului. Aceasta conduce la producerea unei proteine numite WNT16B care stimulează dezvoltarea celulelor tumorale. (9)

Chimioterapia eliberează, de asemenea, celulele tumorale circulante (CTC). Acestea sunt celule care s-au vărsat în sânge sau în limfă dintr-o tumoare primară, iar acestea urmează să fie purtate în tot corpul cu ajutorul circulației sanguine, contribuind la răspândirea cancerului.

De exemplu, taxanii, medicamentele utilizate pentru a împiedica divizarea celulelor la pacientele cu cancer de sân, “cresc CTC-urile de 10.000 de ori …” (10)

Se crede, în general, că aceste CTC sunt de fapt celule stem canceroase, care sunt foarte adaptabile. Confruntate cu un medicament de chimioterapie, ele se transformă pur si simplu intr-un alt tip de celulă canceroasă, pe care medicamentul chimioterapeutic nu o poate ucide, aproape la fel cu modul în care bacteriile se transformă și devin rezistente la antibiotice.

În 2010, cercetătorii de la Universitatea din Maryland au descoperit că extensiile membranei plasmatice a celulelor cancerului de sân – microtentacule – care se rup și circulă, sunt susținute de o proteină numită tau.

Principalul autor al studiului, Stuart S. Martin, a spus: “Aceste microtentacule cresc capacitatea de deplasare a celulelor tumorale ale sânului pentru a se atașa în capilarele mici ale plămânilor, unde pot supraviețui până când pot să apară noi tipuri de cancer”.

Chimioterapia nu afectează celulele stem canceroase

Trei studii publicate în 2012 confirmă această ipoteză a celulelor stem canceroase. Aceste studii au fost efectuate în laborator pe celule tumorale de piele, de creier și celule precanceroase intestinale. (11)

Cercetătorii de la Comprehensive Cancer Center de pe lângă Universitatea din Michigan, SUA, afirmă, bazându-se pe acestă ipoteză, că tratamentele clasice al cancerului sunt învechite. Aceste terapii, scriu ei, “nu distrug tocmai acel mic numar de celule care conduc la dezvoltarea cancerului.”

În loc să se încerce uciderea tuturor celulelor dintr-o tumoră cu chimioterapie sau radiații, credem ca ar fi mai eficient să se utilizeze tratamente direcționate către aceste celule, așa-numitele celule stem canceroase. În cazul în care celulele stem au fost eliminate, cancerul ar fi incapabil să crească și să se răspândească în alte locuri din organism. “(12)

Creierul și chimioterapia

După chimioterapie, mulți oameni se plâng de lipsa concentrării și atenției, de dificultatea de a finaliza ceea ce au început, de pierderea memoriei vizuale și verbale, viteză redusă de procesare și probleme de învățare a noilor abilități.

Fenomenul se numește “Chemo creier”.

A existat până în prezent un număr limitat de studii, cu estimări ale numărului de pacienți afectați, variind de la unul din șase la mai mult de trei sferturi din toți pacienții cu cancer.

Cauza este încă investigată, dar cercetătorii de la Universitatea din Kansas au arătat în laborator că semnele biochimice ale chemo-creierului sunt nivele crescute de peroxid de hidrogen și eliberarea si absorbția insuficientă a neurotransmițătorilor serotonina și dopamina.(15)

Un studiu publicat în februarie 2017 a comparat 581 de paciente cu cancer de sân cu 364 de persoane sănătoase din grupul de control. Au existat “dificultăți cognitive semnificativ crescute într-un interval de până la 6 luni după tratamentul cu chimioterapie”.

45,2% dintre paciente au raportat probleme după chimioterapie, comparativ cu doar 10,4% din grupul de control. La șase luni de la tratament, 18,4% încă au raportat dificultăți, comparativ cu 11,5% dintre persoanele din grupul de control. Analizând o perioadă cuprinsă între 12 luni înainte de chimioterapie până la șase luni după aceea, cifrele au fost de 36% față de 13,6%.

Potrivit profesorului Michelle Janelsins, conducătorul echipei de cercetători, „Studiul nostru, unul dintre cele mai mari studii la nivel național până în prezent, arată ca problemele cognitive legate de tratamentul chimioterapeutic al cancerului reprezintă o problemă substanțială și omniprezentă pentru multe femei cu cancer de sân.”

Chimioterapia are o rată de succes foarte mică pentru cancerul în stadiu avansat, este cancerigenă, favorizează creșterea celulelor canceroase, nu atacă tocmai celulele care stimulează creșterea tumorală, slăbește sistemul imunitar și dăunează inimii și creierului. Noile medicamente sunt doar cu puțin mai bune decât cele mai vechi.

S-ar putea să fie un act revoluționar că afirmăm toate acestea, dar asta ne arată dovezile științifice, nu sunt afirmații ale șamanilor sau șarlatanilor. Există multe terapii alternative și integrative care oferă o șansă mult mai mare de supraviețuire pe termen lung, împreună cu o mai bună calitate a vieții.

Singurele lucruri pe care le pot spune în favoarea chimioterapiei este că aceasta tratează cu succes unele forme de cancer depistate la început (de exemplu cancerul de sân) atunci când este utilizată în combinație cu intervenția chirurgicală. Când cancerul este avansat, chimioterapia doar mărește suferința pacientului, fără să-i aducă în schimb nici un avantaj.

Chimioterapia slăbește inima

Insuficiența cardiacă este un efect secundar bine cunoscut al medicamentelor pentru chimioterapie. Acestea pot slăbi mușchiul inimii, pot provoca ritmuri anormale ale inimii, pot crește tensiunea arterială și pot crește riscul unui atac de cord cauzând spasme ale arterelor coronare.

Într-un recent studiu cuprinzător efectuat asupra supraviețuitoarelor cancerului de sân în SUA, s-a constatat că femeile au fost supuse unui risc semnificativ crescut de deces cauzat de boala cardiovasculară, depășind riscul de deces de la cancerul inițial sau de la boli recurente. (13)

Această descoperire a dus la crearea unui nou domeniu numit cardio-oncologie care studiază această legătură dintre tratamentul cu chioterapie și bolile cardiovasculare.

Dr. Agnes Kim conduce programul la Universitatea Connecticut Health Center. Într-un interviu, ea a explicat: “În trecut, dacă vi se punea un diagnostic de cancer, ar fi fost aproape ca o condamnare la moarte, iar efectele secundare pe termen lung erau lăsate complet pe locul doi.”

“Acum avem o mulțime de supraviețuitori ai cancerului, iar efectele secundare sunt foarte importante, în special efectele secundare cardiace. Puteți fi un supraviețuitor al cancerului, apoi să fiți un pacient cu insuficiență cardiacă.”

Informați-vă temeinic înainte de a lua orice decizie de tratament!

„Un om informat este un om puternic”

Referințe:

1 http://drfarrahcancercenter.com/pdf/Scientific%20American%20Cancer%20cure%20rate.pdf
2 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15630849
3 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/3702918
4.https://www.nps.org.au/australian-prescriber/articles/the-emperor-s-new-clothes-can-chemotherapy-survive
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28978555
6.http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/1097-0142(197602)37:2%2B%3C1014::AID-CNCR2820370805%3E3.0.CO;2-Z/epdf
7 http://www.google.co.uk/patents/US5605930
8 http://large.stanford.edu/courses/2012/ph241/ali1/docs/002043-pdf.pdf
9 https://www.sciencedaily.com/releases/2012/08/120805144809.htm
10 https://www.sciencedaily.com/releases/2010/03/100312133712.htm
11 https://www.wired.com/2012/08/cancer-stem-cells
12 https://www.naturalnews.com/037148_chemotherapy_stem_cells_regeneration.html
13 http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.3322/caac.21341/full
14.http://www.courant.com/health/breastcancer/hc-bc-breast-cancer-cardio-oncology-1001-20170930-story.html
15.http://news.ku.edu/2017/04/11/research-suggests-potential-therapy-prevent-chemobrain-cancer-patients
16 https://www.medicalnewstoday.com/articles/315015.php

17.www.cancerdefeated.com

Declinarea responsabilității:
Informațiile furnizate mai sus nu reprezintă o consultaţie medicală sau sfaturi medicale ce ar trebui urmate. Nu trebuie să întreprindeţi nici o acțiune care să vă afecteze sănătatea fără a consulta un medic specialist calificat. Autorii și editorii informațiilor de mai sus nu sunt medici sau cadre medicale. Autorii consideră că informațiile sunt exacte, fiind culese din surse ştiinţifice de notorietate, dar acuratețea acestora nu poate fi garantată. Există un risc asociat cu orice tratament pentru cancer și cititorul nu ar trebui să acționeze în baza informațiilor de mai sus decât dacă este dispus să își asume întregul risc.

Photocredit:

www.pixabay.com